Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române! (Kan oversættes som "Vågn op, Rumænere!") er Rumæniens nationalmelodi.
Teksten blev skrevet af Andrei Mureşanu (1816-1863). Den blev skrevet i år 1848, under navnet "Un răsunet" (et ekko), og blev sunget for første gang samme år, i byen Braşov. Den blev nationalmelodi i 1989, og erstattede den tidligere kommunistiske nationalmelodi, Trei Culori, tre farver. Sangen var også Moldovas nationalmelodi i et par år indtil 1994, hvor den blev erstattet af landets nuværende nationalmelodi, "Limba noastră" (hvores sprog).

Original Tekst

Rumæniens nationalmelodi har 11 vers, men normalt bliver kun vers 1 og 2 sunget, andre gange 1, 2 og 4 (nogen gange i rækkefølgen 1, 4, 2).

lyt til Deşteaptă-te, române!

1: Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,; În care te-adânciră barbarii de tirani; Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,; La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2: Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume; Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,; Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume; Triumfător în lupte, un nume de Traian.
3: Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,; Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,; Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
4: Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,; Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,; Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,; "Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.
5: Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate; Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi; Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,; Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
6: O mamă văduvită de la Mihai cel Mare; Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,; Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,; În astfel de pericul s-ar face vânzători.
7: De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,; Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,; Când patria sau mama, cu inima duioasă,; Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
8: N-ajunge iataganul barbarei semilune,; A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,; Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.
9: N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,; Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,; Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
10: Români din patru unghiuri, acum ori niciodată; Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.; Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată; Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
11: Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,; Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.; Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,; Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.